Azi e o zi pe care nu am trait-o
niciodata, si totusi… iti simt lipsa mai mult ca oricand. Cu fiecare zi lasata
in urma, prezenta ta imi bantuie tot mai mult sufletul si mintea.
Chiar ieri aveam o discutie cu un
prieten, spunandu-i ca la cat imi lipsesti te-as recunoaste dintr-o suta de
persoane chiar si legata la ochi. Zambetul tau l-as zari dintr-o mie de oameni, iar vocea
ta as identifica-o dintr-un milion de insi.
In clipele de fata traiesc din dragoste,
zambesc desi inima mi-e ranita, plang privind fotografii cu noi si iert greseli
care pentru altii sunt de neiertat. Inca sunt aici pentru tine, desi trebuia sa
plec demult. Inca am o sumedenie de iluzii desi ar trebui sa fiu, acum, mai
mult ca niciodata realista. Iti caut iubirea desi ea e demult pierduta si
deschid rani ce trebuiau inchise de ceva timp. Ai fost odata langa mine si
drept urmare inca te iubesc desi nu vreau sa simt. Tocmai ma indrept pe un drum
gresit dar merg mai departe. Incerc din rasputeri sa te uit, dar mi-am dat
seama ca e foarte greu sa uiti.
Imi aduc aminte de o multime de
clipe petrecute impreuna, cand ma tineai
in brate iar eu te priveam cu niste ochi care radiau de fericire. Imi
erai atat de drag in acele secunde. Ma simteam mai presus de toata lumea cand
ma acopereai cu sarutari, iar cand ma cuprindeai in brate, putea izbuchni orice
razboi, caci eu eram in siguranta.
Acum tu consideri probabil ca
ai fost un moft pentru mine, care dupa o intalnire cu altul o sa-mi treaca.
Candva o sa realizezi defapt cat te-am iubit, si mi-e atat de frica ca in
tarziul acela sa nu fie prea tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu